Excursia in Norvegia a fost cit se poate si exact atita cit trebuia. Vineri s-a terminat scoala, ne-am bucurat de carnetul de note si dupa-masa ne-a adus Robert masina, de care eram extrem de incintati. Simbata de dimineata am incarcat toate bagajele, facind sute de kilometri pentru a cara totul din casa la masina. Robert s-a fofilat de la aceasta activitate, ducindu-se sa caute cutiute pentru telefonul care tocmai se stricase si a lipsit mai toata ziua, asa ca am ramas numai eu la carat si mi s-au umflat picioarele – numai bine de plecat in concediu la drum lung. Citeste restul »

Simbata de dimineata s-a apucat Robert sa ia bagajul la puricat, ca evident eu nu luasem ce trebuie si din greseala, a cazut valiza pe jos. Eu zic ca atunci s-a rupt minerul. El zice ca nu, minerul era deja rupt inca de asta-vara, stie sigur ca el cu mina lui l-a rupt. Eu n-aveam nici o intentie sa dau vina pe el ca rupe minere de valize, dar daca omul s-a jurat ca stie atita de sigur, ce sa mai zic. Ireparabilul era consumat, asa ca am gasit o solutie simpla si ingenioasa sa reparam totusi ceea ce parea de aruncat. Citeste restul »

Parul e de vina!

Disclaimer:
Aceasta povestire nu are nici o legatura cu fapte sau persoane reale, asemanarea este pur intimplatoare. Insa, de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit..

Eu sint din Mongolia si lucrez de citiva ani in Europa, la o institutie multinationala. La parterul cladirii functioneaza de multi ani o frizerie, unde se duc 90% dintre angajati. Cind am venit, m-am dus si eu acolo, asa cum era de asteptat. Mi s-a repartizat un scaun si un frizer anume. Frizerul, cind m-a vazut, a spus ca vai, am un par deosebit, dar sa n-am nici o grija ca mi-l va aranja dinsul dupa o metoda infailibila numai de dinsul cunoscuta. A spus ca el e specialist in facut cararea pe dreapta, ceea ce va face si cu parul meu si sa am incredere ca dinsul a facut scoli inalte de frizerie si se pricepe sa aranjeze orice fel de par. De mentionat ca frizerii din institutie sint platiti din salariile noastre, ale angajatilor, avind un salariu de 2-3 ori mai mare decit cel al unuia care lucreaza intr-o frizerie din oras. Citeste restul »

Dupa atitea aventuri, dupa ce ca ne-am gindit sa ne implicam serios in viata sociala, infiintind o Liga a luptatorilor cu morile de vint, iata ca a venit si vremea sa ne intoarcem la oile noastre. Sa povestim adica de excursia pe meleaguri sud-italice.

Ei bine, am plecat in vacanta cind tocmai se incheiau vacantele scolare la restul europenilor, scoala europeana fiind evident mai europeana decit restul. Din aceasta cauza, am stat la o coada infernala la check-in, toata lumea intorcindu-se pe la casele lor. Am ajuns la Napoli, unde ne-am dus sa ne luam masina rezervata, domnul de la ghiseu indicindu-ne cam pe unde se afla parcarea si ne-a trebuit numai vreo ora pina sa ne suim in sfirsit in masina si sa purcedem la drum. Toate bune pina aici, dar ca sa iesi din Napoli fara harta si fara navigator, asta-i o alta mincare de peste. Eu am dat indicatii pretioase, urmind pas cu pas fisa scoasa de acasa, de la Michelin. Insa Robert, vazind ca-l bag prin niste hrube mai ceva ca-n misterele Parisului, a preluat ca de obicei comanda, navigind de unul singur dupa propria busola localizata pe undeva prin burta, asa se zice. La halul de imbirligari de autostrade, de tangenziale si de alte centuri suspendate pe nu stiu cite nivele, era greu de gasit drumul corect. Citeste restul »

Iata ca ieri s-a petrecut un eveniment din ala kafkian, care nu se lasa nepovestit. Cred ca Franz, povestind grozaviile sale, n-a facut altceva decit sa relateze niste banalitati de la rubrica Faptul Divers a vreunui cotidian de duzina. Dar despre ce-i vorba de fapt? Dupa indelungi parlamentari si discutii in familie, cum ca pe Robert nu-l intereseaza starea sanatatii mintale a numitei familii, si-a rupt doua zile din activitatea lucrativa ca sa mergem la munte, sa luam o gura de aer proaspat. Citeste restul »